mirt definitie

credit rapid online ifn

MIRT s.m. Arbust sudic totdeauna verde, mirositor, cu lemn greu, fin și cu structură omogenă, cultivat și la noi ca plantă ornamentală. [< fr. myrte, cf. lat. myrtus, gr. myrtos]. substantiv masculinmirt

mirt (mírți), s. m. – Arbust ornamental (Myrtus communis). – Var. mirtă. Lat. myrtus (sec. XIX). Cf. mirsină, s. f. (mirt), înv., din ngr. μυρσίνη (Tiktin). substantiv masculinmirt

credit rapid online ifn

*mirt m. (lat. myrtus, d. vgr. mýrtos). Un copăcel perpetuŭ verde, cu frunze micĭ, cu florĭ albe mirositoare plăcut, originar de pe malurile Mediteraneĭ: la vechiĭ Grecĭ și Romanĭ mirtu era emblema gloriiĭ și castitățiĭ. substantiv masculinmirt

mirt s. m., pl. mirți substantiv masculinmirt

mirt m. arbust totdeauna verde, cu frunze mărunte ce poartă niște floricele albe cu miros plăcut (simbolul castității): mirtul verde de martir EM. substantiv masculinmirt

MIRT, mirți, s. m. Arbust ornamental mediteraneean cu frunze alungite, persistente, cu flori mici, albe și parfumate (Myrtus communis).Din lat. myrtus, fr. myrte, germ. Myrte. substantiv masculinmirt

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimirt

mirt  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mirt mirtul
plural mirți mirții
genitiv-dativ singular mirt mirtului
plural mirți mirților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z