mirositór, -oáre adj. Care răspîndește miros plăcut. V. puturos. adjectiv mirositor
mirositór adj. m., pl. mirositóri; f. sg. și pl. mirositoáre adjectiv mirositor
mirositor a. care dă miros bun: flori mirositoare. adjectiv mirositor
răchițică f. sau salcie mirositoare, mic și frumos arbore cu flori mici odorante (Elaeagnus). adjectiv răchițică
MIROSITÓR, -OÁRE, mirositori, -oare, adj. Care are (și răspândește) un miros (2); odorific. – Mirosi + suf. -tor. adjectiv mirositor
bíne mirositór adv. + adj. adjectiv binemirositor
| mirositor adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | mirositor | mirositorul | mirositoare | mirositoarea |
| plural | mirositori | mirositorii | mirositoare | mirositoarele | |
| genitiv-dativ | singular | mirositor | mirositorului | mirositoare | mirositoarei |
| plural | mirositori | mirositorilor | mirositoare | mirositoarelor | |