MIRMIDÓN s.m. (Mit.) Pitic. ♦ (Fig.) Om fără importanță, fără valoare. [< fr. myrmidon, cf. gr. myrmidones – numele unei populații din Tracia]. substantiv masculinmirmidon
MIRMIDÓN, mirmidoni, s. m. (Livr.; în basme) Pitic2. – Din fr. myrmidon. substantiv masculinmirmidon
Mirmidon n. 1. Mit. numele unui popor foarte pitic al cărui rege fu Achile; 2. fig. om de puțin merit și cu pretențiuni exagerate sau ridicole. temporarmirmidon
mirmidon substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | Mirmidon | — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — |