mirei definitie

credit rapid online ifn

MÍRĂ s.f. 1. Riglă cu diviziuni speciale care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau la măsurarea înălțimilor. ♦ Bucată de peliculă pe care sunt imprimate linii foarte fine și luminoase, încrucișându-se în toate sensurile, și care permite o stabilire precisă a clarității imaginii fotografice sub aparatul de mărit. 2. Cătare (la armă). 3. (Telev.) Imagine standardizată care servește la verificarea transmisiei; imagine de reglaj. [< fr. mire, cf. it. mira]. substantiv femininmiră

1) *míră f. fără pl. (vgr. mýrra, lat. myrrha). Smirnă. substantiv femininmiră

credit rapid online ifn

2) *míră f., pl. e (fr. mire, d. mirer, a privi; it. mira, d. mirare, a privi. V. mir 4). Cătare, cuĭu de la vîrfu țeviĭ uneĭ arme de foc și care servește la ochit. Jalon gradat p. nivelare. Punct de miră, punct de țintit. substantiv femininmiră

míră s. f., g.-d. art. mírei; pl. míre substantiv femininmiră

miră f. un fel de gumă mirositoare produsă de un arbore din Arabia [Gr. mod.]. substantiv femininmiră

miră f. 1. nasture la căpătâiul puștei și care servă a ochi: punct de miră; 2. jalon gradat și întrebuințat în operațiunile de nivelare (= fr. mire). substantiv femininmiră

MÍRĂ, mire, s. f. 1. Riglă gradată utilizată în topografie la măsurarea indirectă a distanțelor sau a înălțimilor. 2. Cătare (la armă). 3. Imagine-tip transmisă pe ecranul televizoarelor pentru reglarea imaginii acestora. – Din fr. mire. substantiv femininmiră

MIRÉL, mirei, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui mire. substantiv masculinmirel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimirei

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z