mireasă definitie

mireásă f., pl. ese (d. mire. D. rom pop. ñireasă vine ung. nyirásza). Femeĭe în momentu cînd se căsătorește (în ainte [!] de nuntă i se zice logodnică, după nuntă femeĭe, nevastă, soață orĭ soție. Numaĭ pin [!] Trans. și Bucov. se zice mireasă îld. logodnică, după germ. braut, ceĭa ce e foarte urît). substantiv feminin mireasă

mireásă s. f., g.-d. art. mirései; pl. mirése substantiv feminin mireasă

mireasă f. numele fetei logodite până la cununie. substantiv feminin mireasă

MIREÁSĂ, mirese, s. f. 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale. ◊ (Bis.) Mireasa Domnului = călugăriță. ◊ Expr. A plânge ca o mireasă = a plânge tare, cu foc. A mânca ca o mireasă = a mânca foarte puțin. A sta ca o mireasă = a nu lucra nimic, a sta degeaba. 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi-gălbui pe margini și roșu-aprins în centru, cu flori albe și roșii dispuse în spice, cultivată ca plantă ornamentală (Coleus blumei). – Mire + suf. -easă. substantiv feminin mireasă

a scoate mireasa expr. (provenită din tirul cu pușca la bâlci) a reuși, a câștiga; a i se împlini o dorință. substantiv feminin ascoatemireasa