miraz definitie

miráz (mirázuri), s. n. – Ereditate. – Mr. miraze, megl. miraz. Tc. miras, din arab. mῑrăț (Miklosich, Türk. Elem., II, 128; Lokotsch 1467a; Berneker, I, 60), cf. ngr. μιράσι, bg., sb. miraz. substantiv neutru miraz

mirás și merás, miráz și meráz n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] miras, pop. meras; ngr. mirási, bg. sîrb. miraz). Munt. Vechĭ. Moștenire, avere rămasă. substantiv neutru miras

miráz1 (minunăție) (reg.) s. n. substantiv neutru miraz

miráz2 (moștenire) (înv., reg.) s. n., pl. mirázuri substantiv neutru miraz

miraz n. moștenire: toată a mea bogăție dela moși strămoși miraz PANN. [Turc. MIRAS]. substantiv neutru miraz

MIRÁZ1, mirazuri, s. n. (Înv. și reg.) Moștenire. [Var.: mereáz s. n.] – Din tc. mirās. substantiv neutru miraz

MIRÁZ2 s. n. (Reg.) Lucru care produce mirare; minunăție. – Cf. mira1. substantiv neutru miraz

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului miraz

miraz   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular miraz mirazul
plural mirazuri mirazurile
genitiv-dativ singular miraz mirazului
plural mirazuri mirazurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z