miracul definitie

credit rapid online ifn

MIRÁCOL s.n. 1. Reprezentare teatrală din evul mediu cu subiect religios sau istoric, în care intervin elemente ale miraculosului creștin. 2. Eveniment, întâmplare contrară legilor naturii, care nu poate fi explicată rațional; minune. [Var. miracul s.n. / cf. fr. miracle, lat. miraculum < mirari – a admira]. substantiv neutrumiracol

MIRÁCUL s.n. v. miracol. substantiv neutrumiracul

credit rapid online ifn

*mirácul n., pl. e (lat. miráculum. V. minune). Minune, prodigiŭ. substantiv neutrumiracul

MIRÁCOL, miracole, s. n. Fenomen supranatural, minune; fapt, fenomen uimitor, extraordinar. [Var.: (înv.) mirácul s. n.] – Din lat. miraculum, it. miracolo, fr. miracle. substantiv neutrumiracol

MIRÁCUL s. n. v. miracol. substantiv neutrumiracul

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimiracul

miracul  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular miracul miraculul
plural miracule miraculele
genitiv-dativ singular miracul miraculului
plural miracule miraculelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z