mĭórlăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. mĭorlaŭ). Mĭeun, fac mĭorlaŭ: motanu mĭorlăĭe. Fig. Cer cu voce umilă. verbmĭorlăĭ
miorlăí (a ~) vb., ind. prez. 3 miórlăie, imperf. 3 sg. miorlăiá; conj. prez. 3 să miórlăie verbmiorlăi
miorlăì v. 1. a miauna; 2. (ironic) a geme. [Onomatopee]. verbmiorlăì
MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. și refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi. [Var.: (reg.) mierlăí, miorlâí vb. IV] – Din miorlau. verbmiorlăi
MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. și refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi. [Var.: (reg.) mierlăí, miorlâí vb. IV] – Din miorlau. verbmiorlăi
MIORLÂÍ vb. IV v. miorlăi. verbmiorlâi
miorlăi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)miorlăi | miorlăire | miorlăit | miorlăind | singular | plural | ||
miorlăind | miorlăiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | miorlăi | (să)miorlăi | miorlăiam | miorlăii | miorlăisem | |
a II-a (tu) | miorlăi | (să)miorlăi | miorlăiai | miorlăiși | miorlăiseși | ||
a III-a (el, ea) | miorlăie | (să)miorlăiai | miorlăia | miorlăi | miorlăise | ||
plural | I (noi) | miorlăim | (să)miorlăim | miorlăiam | miorlăirăm | miorlăiserăm | |
a II-a (voi) | miorlăiți | (să)miorlăiți | miorlăiați | miorlăirăți | miorlăiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | miorlăie | (să)miorlăie | miorlăiau | miorlăiră | miorlăiseră |