MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. și refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi. [Var.: (reg.) mierlăí, miorlâí vb. IV] – Din miorlau. verbmiorlăi
mĭórlăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. mĭorlaŭ). Mĭeun, fac mĭorlaŭ: motanu mĭorlăĭe. Fig. Cer cu voce umilă. verbmĭorlăĭ
miorlăí (a ~) vb., ind. prez. 3 miórlăie, imperf. 3 sg. miorlăiá; conj. prez. 3 să miórlăie verbmiorlăi
miorlăì v. 1. a miauna; 2. (ironic) a geme. [Onomatopee]. verbmiorlăì
MIORLĂÍ, miórlăi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pisici) A mieuna. 2. Intranz. și refl. Fig. (Depr.) A vorbi, a plânge cu glas subțire și tânguitor; a (se) smiorcăi. [Var.: (reg.) mierlăí, miorlâí vb. IV] – Din miorlau. verbmiorlăi
miorlâi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)miorlâi | miorlâire | miorlâit | miorlâind | singular | plural | ||
miorlâind | miorlâiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | miorlâi | (să)miorlâi | miorlâiam | miorlâii | miorlâisem | |
a II-a (tu) | miorlâi | (să)miorlâi | miorlâiai | miorlâiși | miorlâiseși | ||
a III-a (el, ea) | miorlâie | (să)miorlâiai | miorlâia | miorlâi | miorlâise | ||
plural | I (noi) | miorlâim | (să)miorlâim | miorlâiam | miorlâirăm | miorlâiserăm | |
a II-a (voi) | miorlâiți | (să)miorlâiți | miorlâiați | miorlâirăți | miorlâiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | miorlâie | (să)miorlâie | miorlâiau | miorlâiră | miorlâiseră |