MIOMALACÍE s.f. Slăbire, ramolire a mușchilor. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myomalacie, cf. gr. mys – mușchi, malakia – înmuiere]. substantiv femininmiomalacie
miomalacíe (mi-o-) s. f., art. miomalacía, g.-d. miomalacíi, art. miomalacíei substantiv femininmiomalacie
miomalacie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | miomalacie | miomalacia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | miomalacii | miomalaciei |
plural | — | — |