miór, mioáră s., pl. miorĭ, mioare (lat. *agnelliolus, -la [dim. d. agnellus, mel], de unde s´a făcut *amnĭeĭor, apoĭ vrom. mĭeor, mĭeoară, apoĭ mior. D. rom. vine alb. milĭuar, milĭore, ngr. milĭóri, milĭóra, ung. mióra, mijóra, millora). Mel trecut în anu al doilea saŭ și de doĭ anĭ (terțiŭ). V. cîrlan. substantiv femininmior
mior m. Mold. (f. mioară), miel sau mielușea în al doilea an. [Diminutiv din miea]. substantiv femininmior
mioară, mioare s. f. 1. adolescentă. 2. (adol.) bancnotă de o mie de lei. substantiv femininmioară
mioáră, V. mior. substantiv femininmioară
mioáră (mi-oa-) s. f., g.-d. art. mioárei; pl. mioáre substantiv femininmioară
mioară f. V. mior. substantiv femininmioară
MIOÁRĂ, mioare, s. f. Oaie tânără de la vârsta de 1 an până la 2 ani; p. gener. oaie. ♦ (Adjectival; despre oi) Tânără. [Pr.: mi-oa-] – Mia + suf. -ioară. substantiv femininmioară
mioară | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mioară | mioara |
plural | mioare | mioarele | |
genitiv-dativ | singular | mioare | mioarei |
plural | mioare | mioarelor |