mioárcă1 (mioară) (rar) (mi-oar-) s. f., g.-d. art. mioárcei; pl. mioárce substantiv femininmioarcă
mioárcă2 (broască) (pop.) (mioar-) s. f., g.-d. art. mioárcei; pl. mioárce substantiv femininmioarcă
mioarcă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mioarcă | mioarca |
plural | mioarce | mioarcele | |
genitiv-dativ | singular | mioarce | mioarcei |
plural | mioarce | mioarcelor |