minuna definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeminuna
- Vezi aici mai multe rimeminuna
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cumi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cumin
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuna
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuna
minuná (a ~) vb., ind. prez. 3 minuneáză verb tranzitivminuna
minunà v. 1. a fi plin de mirare: ne minunăm de tot ce e extraordinar; 2. fig. a fi nedumerit (într´o împrejurare grea): stau și mă minunez ce să fac. [Tras din minune]. verb tranzitivminunà
MINUNÁ, minunez, vb. I. Refl. și tranz. A rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit, uimit, surprins. ♦ Refl. A-și manifesta mirarea, admirația, surpriza; a se mira mult. – Din minune. verb tranzitivminuna
minunéz v. tr. (d. minune). Uimesc, surprind. V. refl. Mă mĭr foarte mult, rămîn uĭmit: se minuna lumea de vitejia luĭ. – Și înm- (vechĭ). verb tranzitivminunez
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiminuna
| minuna verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)minuna | minunare | minunat | minunând | singular | plural | ||
| minunând | minunați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | minunez | (să)minunez | minunam | minunai | minunasem | |
| a II-a (tu) | minunezi | (să)minunezi | minunai | minunași | minunaseși | ||
| a III-a (el, ea) | minunează | (să)minunai | minuna | minună | minunase | ||
| plural | I (noi) | minunăm | (să)minunăm | minunam | minunarăm | minunaserăm | |
| a II-a (voi) | minunați | (să)minunați | minunați | minunarăți | minunaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | minunează | (să)minuneze | minunau | minunară | minunaseră | ||