mintal definitie

MINTÁL, -Ă adj. Referitor la minte; făcut în minte. ◊ Alienație mintală = nebunie; debil mintal = persoană deficitară din punctul de vedere al intelectului; slab de minte. [Var. mental, -ă adj. / cf. fr. mental < lat. mentalis, după minte]. adjectivmintal

mintál (med.) adj. m., pl. mintáli; f. mintálă, pl. mintále adjectivmintal

*mentál, -ă adj. (lat. mentalis, d. mens, mentis, minte). Al mințiĭ, al spirituluĭ: operațiune mentală. Alienațiune mentală, nebunie. Restricțiune (saŭ rezervă) mentală. V. restricțiune. Adv. Din punctu de vedere al mințiĭ. În gînd: a socoti mental. – Fals mintal. adjectivmental

*mintál, V. mental. adjectivmintal

MINTÁL, -Ă, mintali, -e, adj. 1. Care aparține minții, privitor la minte; care se produce, se petrece în minte. ◊ Alienație mintală = nebunie. Debil mintal = persoană care prezintă întârzieri sau opriri în dezvoltarea facultăților psihice. 2. Care se produce, se petrece în minte. – Din fr. mental, lat. mentalis (după minte). adjectivmintal