MINORITÁTE s.f. 1. Partea (cea) mai mică dintr-o colectivitate împărțită în două; cei mai puțini la număr. 2. (Jur.) Minorat. [Cf. fr. minorité, lat. minoritas, germ. Minorität]. substantiv femininminoritate
*minoritáte f. (lat. minóritas, -átis). Minorat. Partea cea maĭ puțin numeroasă într´o țară, într´un parlament (în opoz. cu majoritate). Deputat din minoritate, din opozițiune. substantiv femininminoritate
minoritáte s. f., g.-d. art. minoritắții; pl. minoritắți substantiv femininminoritate
minoritate f. 1. număr mic, în opozițiune cu majoritate; 2. partea cea mai puțin numeroasă intr’un corp legiuitor; 3. populațiune de altă origină etnică decât majoritatea locuitorilor: minoritățile din România; 4. minorat. substantiv femininminoritate
MINORITÁTE, minorități, s. f. 1. Partea (cea) mai puțin numeroasă a membrilor unei colectivități. ◊ Loc. adv. În minoritate = în inferioritate numerică. 2. (În sintagma) Minoritate națională = grup de oameni de aceeași limbă și etnie, care se deosebesc de cele ale majorității locuitorilor unui stat. 3. (Jur.) Minorat. – Din fr. minorité, lat. minoritas, -atis, germ. Minorität. substantiv femininminoritate
minoritate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | minoritate | minoritatea |
plural | minorități | minoritățile | |
genitiv-dativ | singular | minorități | minorității |
plural | minorități | minorităților |