minia definitie
mî́niĭ, a -á v. tr. (d. mînie. – Eŭ mîniĭ, tu mîniĭ). Umplu de mînie, supăr, înfuriĭ, irit: a mînia pe Dumnezeŭ. V. refl. Mă supăr, mă irit, mă umplu de cĭudă. temporar mîniĭ
Minia = Minyas. verb tranzitiv minia
miniá (a ~) (rar) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 miniáză, 1 pl. miniém (-ni-em); conj. prez. 3 să miniéze; ger. miniínd (-ni-ind) verb tranzitiv minia
Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului minia
| minia verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) minia | miniere | miniat | miniind | singular | plural | ||
| miniind | miniați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | miniez | (să) miniez | miniam | miniai | miniasem | |
| a II-a (tu) | miniezi | (să) miniezi | miniai | miniași | miniaseși | ||
| a III-a (el, ea) | miniază | (să) miniai | minia | minie | miniase | ||
| plural | I (noi) | miniem | (să) miniem | miniam | miniarăm | miniaserăm | |
| a II-a (voi) | miniați | (să) miniați | miniați | miniarăți | miniaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | miniază | (să) minieze | miniau | miniară | miniaseră | ||