MINÉR s.m. Lucrător în mină1 (1). [Cf. fr. mineur]. substantiv masculinminer
*minér m. (fr. mineur, d. mine, mină, săpătură; rus. minér). Lucrător din mină, băĭaș. Soldat care sapă mine la asediŭ. V. minier. substantiv masculinminer
minér s. m., pl. minéri substantiv masculinminer
miner m. 1. lucrător în mine; 2. soldat ce lucrează la mine în asedii (= fr. mineur). substantiv masculinminer
MINÉR, mineri, s. m. Muncitor calificat care lucrează într-o mină1 (1). – Din fr. mineur. substantiv masculinminer
minerí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. minerésc, imperf. 3 sg. minereá; conj. prez. 3 să minereáscă verbmineri
MINERÍ, mineresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mină1 (1). – Din miner. verbmineri
mineri verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)mineri | minerire | minerit | minerind | singular | plural | ||
minerind | mineriți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | mineresc | (să)mineresc | mineream | minerii | minerisem | |
a II-a (tu) | minerești | (să)minerești | minereai | mineriși | mineriseși | ||
a III-a (el, ea) | minerește | (să)minereai | minerea | mineri | minerise | ||
plural | I (noi) | minerim | (să)minerim | mineream | minerirăm | mineriserăm | |
a II-a (voi) | mineriți | (să)mineriți | minereați | minerirăți | mineriserăți | ||
a III-a (ei, ele) | mineresc | (să)minerească | minereau | mineriră | mineriseră |