mindir definitie

mindír (mindíre), s. n. – (Mold.) Saltea de paie. – Mr., megl. minder. Tc. minder (Roesler 599; Șeineanu, II, 260; Berneker, II, 59; Lokotsch 1464a; Ronzevalle 165), cf. ngr. μεντέρι, alb., sb. minder, bg. mender.Der. mindirigiu, s. m. (plăpumar, tapițer). substantiv neutrumindir

mindír n., pl. e (turc. minder; ngr. mindéri [scris mintéri], bg. minder, rus. mindér). Est. Saltea de paĭe. – În vest saltea de paĭe. substantiv neutrumindir

mindír (reg.) s. n., pl. mindíre substantiv neutrumindir

mindir n. așternut de pat umplut cu paie sau lână. [Turc. MINDER]. substantiv neutrumindir

MINDÍR, mindire, s. n. (Reg.) 1. Saltea umplută cu paie. 2. Plapumă; cuvertură. 3. Haină scurtă de iarnă, în portul popular, cu mâneci și vătuită. – Din tc. minder. substantiv neutrumindir

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimindir

mindir  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mindir mindirul
plural mindire mindirele
genitiv-dativ singular mindir mindirului
plural mindire mindirelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z