MINARÉT, minarete, s. n. Turn înalt anexă a unei moschei, amenajat în partea superioară cu un balcon circular, de unde muezinul cheamă credincioșii la rugăciune; minarea. [Var.: (rar) minarétă s. f.] – Din fr. minaret, germ. Minarett. substantiv femininminaret
minaretă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | minaretă | minareta |
plural | minarete | minaretele | |
genitiv-dativ | singular | minarete | minaretei |
plural | minarete | minaretelor |