www.ReduPedia.ro
Definitie minți - ce inseamna minți - Dex Online

minți definitie

MÍNĂ2 s.f. Înfățișare; expresie a feței; fizionomie. [< fr. mine]. substantiv feminin mină

MÍNĂ3 s.f. (La vechii greci) Monedă valorând o sută de drahme. [< fr. mine, lat. mina]. substantiv feminin mină

mínă1 (înfățișare) s. f., g.-d. art. mínei substantiv feminin mină

mină f. aparența exterioară, aerul feței: mină bună, tristă. (= fr. mine). substantiv feminin mină

MÍNĂ1 s.f. 1. Loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. ♦ Ansamblul lucrărilor subterane care permite exploatarea unor zăcăminte. ♦ (Fig.) Mare bogăție (ascunsă). 2. Cilindru subțire de grafit etc. din interiorul creioanelor. 3. Armă alcătuită dintr-o încărcătură de exploziv și un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. [< fr. mine, it. mina, germ. Mine]. substantiv feminin mină

mínă (míne), s. f. – Sursă, filon, zăcămînt. Fr. mine. Este omonim cu mină, s. f. (aparență, aspect, prezență, față), din fr. mine.Der. miner, s. m., din fr. mineur; mina, vb., din fr. miner. substantiv feminin mină

2) *mínă f., pl. e (fr. mine, poate d. bretonu min, cĭoc, bot). Aer, aparență, expresiune a fețeĭ: mină sănătoasă, veselă. A face mine, a te arăta supărat, a face mutre. substantiv feminin mină

mină f. măsură de greutate și monedă greacă antică în valoare ce 100 drahme. substantiv feminin mină

1) *mínă f., pl. e (fr. mine, subst. verbal d. miner, a mina, a submina). Teren în fundu pămîntuluĭ de unde se scot metale, cărbunĭ, petre [!] ș. a.: mină de aur, de fer, de cărbunĭ de pămînt, de diamant. Săpătură (șanț, galerie, puț) p. a scoate metale saŭ minerale. Săpătură făcută supt [!] pămînt p. a pune materiĭ explozive care să arunce în aer ceĭa ce e deasupra. Fig. Loc de unde poțĭ lua tot ce-țĭ trebuĭe: această moșie e o mină de aur, această carte e o adevărată mină de informațiunĭ. Mină plutitoare, mașină plutitoare făcută să explodeze cînd va fi cĭocnită de un vas. substantiv feminin mină

3) mínă f., pl. e (lat. mina, d. vgr. mnâ). La vechiĭ Grecĭ, o măsură de greutate egală cu o sută de drahme (cea din Egina cam 600 de grame, cea din Atica vre-o 432-436). O monetă [!], a 60-a parte din talent (cea din Egina cam 135 de francĭ, cea din Atica vre-o 98. O mină de aur valora de 10-12 orĭ maĭ mult). substantiv feminin mină

mínă2 (subteran, parte a creionului, monedă) s. f., g.-d. art. mínei; pl. míne substantiv feminin mină

mină f. 1. loc sub pământ de unde se extrag minerale combustibile: o mină de aur, de cărbuni; 2. fig. izvor abundant: o mină de observațiuni; 3. cavitate subterană ce se umple cu o substanță explozibilă. substantiv feminin mină

MÍNĂ1, mine, s. f. 1. Loc subteran cu zăcăminte de substanțe minerale utile; complex de lucrări, de instalații în subteran și la suprafață, destinate exploatării, cu ajutorul puțurilor și galeriilor, a unui zăcământ de substanțe minerale utile; subteran, baie2. ♦ Fig. Rezervor nesecat (de bogăție). 2. Armă explozivă folosită la distrugerea unor obiective terestre sau acvatice. 3. Bucată subțire cilindrică sau prismatică din grafit sau din alt material, folosită la confecționarea creioanelor. – Din fr. mine, germ. Mine. substantiv feminin mină

MÍNĂ2 s. f. Expresie a feței; fizionomie, chip, înfățișare. ◊ Expr. A avea (o) mină bună (sau rea) = a arăta bine (sau rău), a părea sănătos (sau bolnav). – Din fr. mine. substantiv feminin mină

MÍNĂ3, mine, s. f. Veche monedă grecească de aur sau de argint, a cărei valoare era egală cu o sută de drahme. – Din fr. mine, lat. mina. substantiv feminin mină

minéi (minéie) s. n. – Minologhion. – Mr. mineu. Ngr. μιναϊον (Murnu 37), în parte prin intermediul sl. mineja, cf. bg., sb. minei. A circulat puțin și forma minologhion, s. n. (înv.), din ngr. μηνολόγιον (Gáldi 210). substantiv neutru minei

minéĭ n., pl. eĭe (ngr. minéon, d. vgr. menaîos, mensual, d. men, lună; vsl. mineía, rus. mintĭa, sîrb. mineĭ. V. minologhion, di- și tri-minie, mensual, almanah). Carte bisericească care conține serviciu sfinților din fie-care lună. substantiv neutru mineĭ

minéi s. n., pl. minéie substantiv neutru minei

MINÉI, mineie, s. n. Carte bisericească ortodoxă în care sunt indicate, pe luni și pe zile, slujbele religioase. – Din sl. mineĭ. substantiv neutru minei

mineiu n. carte bisericească conținând slujbele sfinților din toate zilele anului: sunt 12 minee, unul pe fiecare lună. [Gr. mod.]. substantiv neutru mineiu

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului minți

minți   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular minei mineiul
plural mineie mineiele
genitiv-dativ singular minei mineiului
plural mineie mineielor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z