milui definitie
- Vezi aici mai multe sinonimemilui
- Vezi aici mai multe rimemilui
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cumi
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cumil
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuui
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cului
miluí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. miluiésc, imperf. 3 sg. miluiá; conj. prez. 3 să miluiáscă verb tranzitivmilui
miluì v. 1. a avea milă: Doamne, miluiește ! 2. a da milostenii: a miluit pe un sărac; 3. fig. a dărui de milă: te-am miluit cu vieață. [Slav. MILOVATI]. verb tranzitivmiluì
MILUÍ, miluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva de pomană. ♦ Spec. (Înv.) A face o danie; a dărui. 2. A se arăta milostiv (1) față de cineva; a se îndura de cineva. – Din sl. milovati. verb tranzitivmilui
miluĭésc v. tr. (vsl. milovali-miluĭon). Mă îndur, am milă: Doamne, miluĭește-mă! Acord milă, daŭ de pomană cuĭva: miluĭesc cu banĭ un cerșitor [!]. Fig. Miluĭesc pe cineva cu viață. verb tranzitivmiluĭesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluimilui
| milui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)milui | miluire | miluit | miluind | singular | plural | ||
| miluind | miluiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | miluiesc | (să)miluiesc | miluiam | miluii | miluisem | |
| a II-a (tu) | miluiești | (să)miluiești | miluiai | miluiși | miluiseși | ||
| a III-a (el, ea) | miluiește | (să)miluiai | miluia | milui | miluise | ||
| plural | I (noi) | miluim | (să)miluim | miluiam | miluirăm | miluiserăm | |
| a II-a (voi) | miluiți | (să)miluiți | miluiați | miluirăți | miluiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | miluiesc | (să)miluiască | miluiau | miluiră | miluiseră | ||