mijlociu definitie

mijlocíŭ, -íe adj. (d. mijloc). Mediŭ, de mijloc: înălțime mijlocie. Mediocru, de mijloc: inteligență mijlocie. adjectivmijlociŭ

mijlocíu adj. m., f. mijlocíe; pl. m. și f. mijlocíi adjectivmijlociu

mijlociu a. 1. de mijloc; 2. mediu; 3. mediocru. adjectivmijlociu

MIJLOCÍU, -ÍE, mijlocii, adj. 1. Care se găsește la mijloc în spațiu etc. ◊ Deget mijlociu (și substantivat, n.) = deget situat între arătător și inelar. 2. (Adesea substantivat) Care este al doilea născut între trei frați, considerat în raport cu aceștia. 3. Care se situează între extrema superioară și cea inferioară în ceea ce privește dimensiunea, calitatea, valoarea etc.; de mijloc, potrivit, mediu². 4. (Sport; în sintagmele) Categorie mijlocie (mare) (și substantivat, f.) = categorie de greutate la box, lupte și haltere, situată între semimijlocie și semigrea. Categorie mijlocie mică (și substantivat f.) = categorie de greutate care cuprinde sportivii între 67 și 71 kg la box și 68 și 73 kg la lupte. – Mijloc + suf. -iu. adjectivmijlociu

*Oriéntul Mijlocíu (-ri-en-) s. propriu n. adjectivorientulmijlociu