mijlocáș, -ă adj. și s. (d. mijloc). Care e la mijloc, de mijloc. Țăran mijlocaș, care are o avere de mijloc. Cal mijlocaș, înhămat între rotașĭ și înaintașĭ. – În Ban. -cár, -ă. adjectivmijlocaș
mijlocáș adj. m., s. m., pl. mijlocáși; adj. f., s. f. mijlocáșă, art. mijlocáșa, pl. mijlocáșe adjectivmijlocaș
mijlocaș a. de mijloc. ║ m. țăran cu oarecare stare, între fruntaș și codaș: fecior de mijlocaș. adjectivmijlocaș
MIJLOCÁȘ, -Ă, mijlocași, -e, adj., s. m., s. f. I. Adj., s. m. și f. (Ieșit din uz) (Țăran sau țărănime) care poseda pământ și alte mijloace de producție cu ajutorul cărora își asigura existența. II. S. m., adj. 1. (Nume dat unor obiecte, ființe sau unor părți ale lor) care, într-un anumit ansamblu, ocupă locul din centru sau care sunt situate între obiecte, ființe de același fel. 2. (La unele jocuri cu mingea) (Fiecare dintre jucătorii) care acționează între înaintarea și apărarea unei echipe. – Mijloc + suf. -aș. adjectivmijlocaș
mijlocaș | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | mijlocaș | mijlocașul | mijlocașă | mijlocașa |
plural | mijlocași | mijlocașii | mijlocașe | mijlocașele | |
genitiv-dativ | singular | mijlocaș | mijlocașului | mijlocașe | mijlocașei |
plural | mijlocași | mijlocașilor | mijlocașe | mijlocașelor |