migăire definitie

migăì v. Mold. V. migălì: nora migăia prin casă CR. [Slav. MIGATI, a miji]. verb tranzitivmigăì

MIGĂÍ vb. IV v. migăli. verb tranzitivmigăi

MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lucra cu răbdare și cu minuțiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [Var.: migăí vb. IV] – Et. nec. verb tranzitivmigăli

migălésc v. tr. și intr. (cp. cu pg. migar, a fărămiți, și cu mijesc, vsl. mužati și migati). Lucrez la lucrurĭ micĭ, lucrez minuțios, mă ocup de lucrurĭ micĭ: a migăli o broderie, la o broderie; femeĭa migălea pin [!] casă. V. refl. Mă bosîncesc, mă ostenesc la lucrurĭ meticuloase (de ex., alegînd grîu de neghină). În est migăĭesc. V. alambichez. verb tranzitivmigălesc