migdál (migdáli), s. m. – Pom fructifer mediteranean (Prunus amygdalus). – Mr. mighdală. Ngr. ἀμυγδάλον, prin intermediul sl. migdalŭ (Berneker, II, 55; Tiktin; Vasmer, Gr., 98), cf. ngr. μύγδαλο, alb. midhaljë, bg. mindal. – Der. migdală, s. f. (fructul migdalului). Cf. pricomigdală. substantiv masculinmigdal
migdál m., pl. lĭ (d. migdală; vgr. amýgdalos). Un pom rozaceŭ cu frunze lanceolate, ca și persicu, cu fructele în formă de sîmburĭ învălițĭ într´o coajă verde ca nucile și castanele, originar din centru Asiiĭ și adus în Francia la 1548 (amýgdalus commúnis saŭ prúnus amýgdalus). substantiv masculinmigdal
migdál s. m., pl. migdáli substantiv masculinmigdal
migdal m. arbore originar din Azia, din fam. rozaceelor, face migdale; lemnu-i e întrebuințat de ebeniști și de strungari [Amygdalus]. substantiv masculinmigdal
MIGDÁL, migdali, s. m. Pom fructifer mediteranean, din familia rozaceelor, cu frunze lanceolate, cu flori albe sau trandafirii și cu fructe drupe comestibile (Amygdalus communis). – Din sl. migdalŭ. substantiv masculinmigdal
migdal substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | migdal | migdalul |
plural | migdali | migdalii | |
genitiv-dativ | singular | migdal | migdalului |
plural | migdali | migdalilor |