miercuri definitie

credit rapid online ifn

Ciuc n. 1. (Munții), șir carpatic constituit dintr’o singură culme, la S. de Trotuș; 2. (Csik), județ în Transilvania, așezat pe stânga Oltului cu 140.000 loc.; 3. (Mercurea sau Szereda), capitala județului, pe valea Oltului: 6000 loc. substantiv femininciuc

mércurĭ (est) și mĭércurĭ (vest) f. (d. lat. Mércŭri, întonat [!] Mércuri, subînț. dies, ziŭa luĭ Mercur; it. mercoledi, pv. mercres și dimercre, fr. mercredí, ven. mércore, sard. mércuris, sp. miércoles). A patra zi a săptămîniĭ. Sfînta Mercurĭ, o sfîntă din poveștĭ. – P. Mercurĭ și Mercurea, V. lunĭ. substantiv femininmercurĭ

credit rapid online ifn

miércuri s. f. – A treia zi a săptămînii. – Mr. ńercuri, megl. (m)ńercuri. Lat. Mercŭrii (dies) (Diez, I, 274; Pușcariu 1071; Candrea-Dens., 1102; REW 5519), cf. it. mercoledì, prov. dimercre, fr. mercredi, sp. miercoles.Der. miercan(-nă), s. m. și f. (nume de bou sau de vacă născută într-o miercuri). substantiv femininmiercuri

mĭércurĭ, V. mercurĭ. substantiv femininmĭercurĭ

miércuri s. f., art. miércurea; pl. miércuri, art. miércurile substantiv femininmiercuri

Miercuri f. 1. a treia zi a săptămânii; 2. în basme: nume de sfântă, personficarea zilei corespunzătoare: căci vrăjit de mult e locul de un cuvânt al sfintei Miercuri EM. [Lat. MERCURII (DIES)]. substantiv femininmiercuri

MIÉRCURI s. f. A treia zi a săptămânii, care urmează după marți. ♦ (Adverbial) Într-o zi de miercuri; (în forma miercurea) în fiecare miercuri; în miercurea imediat precedentă sau următoare. – Lat. mercuris [dies]. substantiv femininmiercuri

Russmarkt n. numele săsesc al orașului Mercurea. substantiv femininrussmarkt

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimiercuri

miercuri  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular miercuri miercurea
plural miercuri miercurile
genitiv-dativ singular miercuri miercurii
plural miercuri miercurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z