miel definitie

credit rapid online ifn

mel (est) și mĭel (vest) m., pl. meĭ, mĭeĭ (lat. agnĕllus [dim. d. agnus], de unde s´a făcut mñel apoĭ ñel [cum se zice și azĭ pop. în est], apoĭ mĭel, mel; it. agnello, pv. agnel, fr. agneau. V. mĭa, mioară). Berbece în primele lunĭ după naștere: melul blînd suge la doŭă mume (Nec. Let. 2, 257). Carne de mel: a mînca mel. Fig. Ființă blîndă și bună: un mel de om. substantiv masculinmel

MIEL- v. mielo-. substantiv masculinmiel

credit rapid online ifn

miel, miei s. m. (glum.) penis. substantiv masculinmiel

miél (miéi), s. m. – Puiul (mascul) al oii. – Mr. ńel, megl. (m)ńiel, istr. ml’e. Lat. agnellus (Pușcariu 1070; Candrea-Dens., 1100; REW 284), cf. it. agnello, prov. agnel, fr. agneau, cat. anyell, v. sp. añel (gal. año). Fonetismul prezintă dificultăți, cf. Pușcariu, Dacor., I, 424-5 și Rosetti, I, 85. Explicație oferită de Candrea-Dens., și admisă de Tiktin, care se bazează pe o formă intermediară *(a)mnel, cu disimilarea grupului mnm, a fost considerată inacceptabilă de Meyer-Lübke, Dacor., II, 2, pe motive discutabile. Ipoteza lui Rosetti, BL, V, 33 (și Rosetti, Mélanges, 171), cu privire la un rezultat rom. *ñel trecut la miel prin fonetism analogic, pentru a evita pronunțarea ñ, care în rom. s-ar considera „patoise”, e destul de puțin probabilă, fiindcă propune pentru dacorom. un rezultat gnñ, care nu apare în alte exemple. Mr. ńel (cf. miliamr. ńil’e, melemmr. ńere etc.) și, pe de altă parte, rezultatul similar mia, miță și mior și probabil miață, indică destul de clar pentru rom., trecerea lui gn inițialmnn. Der. mielar, s. m. (păstor de miei); mielărea, s. f. (lemnul-lui-Avram, Vitex agnus castus); mielușel, s. m. (mieluț; gogoașă); mielușea, s. f. (mioară); mielăriță, s. f. (păduche parazit al oii). – Vasmer, II, 122 socotește că rus. merlucha „piele de miel” se explică prin rom. mielușa; mai curînd e vorba de un der. în rusă care pornește de la rus. mech „piele”, cu rezultatul *mechlucha disimilat. substantiv masculinmiel

mĭel, V. mel. substantiv masculinmĭel

miel s. m., pl. miei, art. miéii substantiv masculinmiel

miel m. 1. făt de oaie care suge încă; 2. carne de miel; 3. fig. ființă bună și blajină. [Lat. AGNELLUS]. substantiv masculinmiel

MIEL, miei, s. m. Puiul (mascul al) oii, în primele luni de la naștere. ◊ Zăpada (sau omătul) mieilor = zăpada care cade uneori primăvara târziu. ♦ Blana prelucrată a puiului oii; carnea acestui animal. – Lat. agnellus. substantiv masculinmiel

mielu' cu o nară expr. v. miel. substantiv masculinmielucuonară

a plimba mielu’ expr. 1. (er.d. bărbați) a umbla după femei. 2. a pierde timpul. substantiv masculinaplimbamielu

coáda-miélului (plantă) s. f. art., g.-d. art. cózii-miélului substantiv masculincoadamielului

LIMBA-MIELULUI s.f. (bot.) Plantă erbacee cu frunze mari și flori albastre sau albe (Borrago officinalis), ale cărei frunze mari, cu gust de castravete, se pot consuma în salate și ale cărei flori, zaharate (trecute prin albuș bătut și apoi prin zahăr pudră), se folosesc în gastronomie ca elemente de decor pentru salate de fructe și înghețate. substantiv masculinlimbamielului

!țấța-miélului (urechelniță) s. f. art., g.-d. art. țấței-miélului substantiv masculințâța-mielului

!límba-miélului (plantă) s. f. art., g.-d. art. límbii-miélului substantiv masculinlimba-mielului

a se crede mielul din dodoașă expr. (adol.) a se lăuda, a se grozăvi, a se fuduli. substantiv masculinasecredemieluldindodoașă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimiel

miel  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular miel mielul
plural miei mieii
genitiv-dativ singular miel mielului
plural miei mieilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z