mied definitie

med și mĭed n., pl. urĭ (vsl. medŭ, mĭere, vin; bg. sîrb. med, rus. mëd, pol. miód, mĭere, rudă cu germ. met și vgr. méthy, băutură amețitoare). Idromel, o băutură făcută din apă și mĭere fermentată: Din mursă, după ce s´a lăsat să fearbă [!] mustu, se face mĭed (VR. 1908, 2, 259). – Și azĭ în nord med. substantiv neutrumed

miéd s. n. – Hidromel. – Var. med, mid. Sl. medŭ (Cihac, II, 191; Berneker, II, 31; Conev 74), cf. bg., sb., cfr., slov., rus. med. Var. se folosesc puțin. substantiv neutrumied

mĭed, V. med. substantiv neutrumĭed

miéd, s.n. – Mursă din miere de albine cu apă: „Fete văd, feciori nu văd, / Că s-o dus a bea la mied” ( Bârlea 1924 II: 180). – Din sl. medǔ. substantiv neutrumied

mied s. n., pl. miéduri substantiv neutrumied

mied n. 1. hidromel; 2. mursă de miere. [Lat. MEDUS]. substantiv neutrumied

MIED, mieduri, s. n. (Pop.) Hidromel. – Din sl. medŭ. substantiv neutrumied