MICROFÓN s.n. Aparat care transformă vibrațiile sonore în oscilații electrice, folosit în telefonie, în radiofonie etc. [< fr. microphone, germ. Mikrophon, cf. gr. mikros – mic, phone – voce]. substantiv neutrumicrofon
*microfón n, pl. oane (vgr. mikros, mic, și phoné, voce). Un instrument (inventat de Hugues) care amplifică sunetu. V. telefon. substantiv neutrumicrofon
microfón (mi-cro-) s. n., pl. microfoáne substantiv neutrumicrofon
MICROFÓN, microfoane, s. n. Aparat care transformă vibrațiile sonore în oscilații electrice, folosit în radioteleviziune și în telecomunicații. – Din fr. microphone, germ. Mikrophon. substantiv neutrumicrofon
microfon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | microfon | microfonul |
plural | microfoane | microfoanele | |
genitiv-dativ | singular | microfon | microfonului |
plural | microfoane | microfoanelor |