MICRÓB s.m. Nume generic dat unor microorganisme vegetale sau animale, care sunt adesea agenții transmițători ai unor boli; microorganism. [< fr. microbe, cf. gr. mikros – mic, bios – viață]. substantiv masculinmicrob
*micrób m. (fr. microbe, d. vgr. mikróbios, compus din mikrós, mic, scurt, și bíos, vĭață, cuv. întrebuințat întîĭa oară de medicu Sédillot, în Martie 1878, la Academia de Medicină din Paris. P. term., cp. cu anfibiŭ). Celulă vie, vegetală saŭ animală, vizibilă numaĭ cu microscopu, agent al putreziriĭ, al unor fermentațiunĭ și al unor boale [!] infecțioase și care se numește și bacil și bacteriŭ: microbiĭ aŭ fost studiațĭ de Pasteur (m. 1895). substantiv masculinmicrob
micrób (mi-crob) s. m., pl. micróbi substantiv masculinmicrob
microb m. organism microscopic prezent in aer, apă, etc., ce se desvoltă cu o mare repeziciune și care se consideră ca germenul unui mare număr de boale. substantiv masculinmicrob
MICRÓB, microbi, s. m. Nume generic dat unor ființe vii unicelulare, microscopice, care trăiesc în sol, în apă, în aer, în corpul plantelor sau al animalelor și care sunt agenți ai bolilor infecțioase, ai fermentațiilor, putrefacțiilor etc. – Din fr. microbe. substantiv masculinmicrob
microb substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | microb | microbul |
plural | microbi | microbii | |
genitiv-dativ | singular | microb | microbului |
plural | microbi | microbilor |