Alege sensul dorit: miaun - substantiv neutru miaun - verb

miaun definitie

miáun (rar) s. n., pl. miáune substantiv neutru miaun

MIÁUN, miaune, s. n. (Rar) Mieunat. [Pr.: mia-un] – Din mieuna (derivat regresiv). substantiv neutru miaun

mĭáun, a mĭeuná, V. mĭeun. verb mĭaun

mĭéun (est) și mĭáun (vest) v. intr. (d. mĭaŭ; it. miaulare, fr. miauler; alb. mĭaulis, mĭaunis, ngr. mĭaunizo; rus. mĭaúkatĭMĭeun, mĭeunĭ, mĭaună, în vest mĭaun, mĭaunĭ, mĭaună; să mĭeune. Cp. cu scheun). Fac „mĭaŭ”: pisica mĭaună de foame saŭ de durere, mĭeunam ca să înșel pisica. – În Serbia méun, a -í, în Ban. mionesc. V. mĭorlăĭ. verb mĭeun

mieuná (a ~) (mie-u-) vb., ind. prez. 3 miáună; conj. prez. 3 să miáune verb mieuna

MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-.Var.: mioní vb. IV] – Din miau. verb mieuna

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului miaun

miaun   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular miaun miaunul
plural miaune miaunele
genitiv-dativ singular miaun miaunului
plural miaune miaunelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z