reduceri si promotii 2018
Definitie mițuit - ce inseamna mițuit - Dex Online

mițuit definitie

mițuít (pop.) s. n. adjectiv mițuit

MIȚUÍT s. n. (Pop.) Mițuire. [Pr.: -țu-it] – V. mițui. adjectiv mițuit

mițuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mițuiésc, imperf. 3 sg. mițuiá; conj. prez. 3 să mițuiáscă verb tranzitiv mițui

MIȚUÍ, mițuiesc, vb. IV. (Pop.) Tranz. A tunde un miel, o oaie etc. de mițe. [Prez. ind. și: míțui] – Miță + suf. -ui. verb tranzitiv mițui

mituì v. a da mită, a cumpăra cu bani: a mitui pe judecători. verb tranzitiv mituì

MITUÍ, mituiesc, vb. IV. Tranz. A da cuiva mită. – Mită + suf. -ui. verb tranzitiv mitui

mituí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mituiésc, imperf. 3 sg. mituiá; conj. prez. 3 mituiáscă verb tranzitiv mitui

A MITUI a atinge, a blătui, a da dreptul / duma / plicul / șpagă, a deschide ușa cu capul, a injecta, a mișca din urechi, a pune (cuiva) lacătul, a sări cu dreptul, a sări la cap, a sfănțui, a șpăgui, a unge, a unge cu miere, a unge osia, a veni pe schiuri. verb tranzitiv amitui

mituĭésc v. tr. (d. mită). Corup pin [!] mită: a mitui un funcționar. – În Ban. mitesc (sîrb. mititi). verb tranzitiv mituĭesc

mițuĭésc v. tr. Tund mĭeĭ, a căror lînă ajunge „miță” la sfîrșitu luĭ Maĭ (R. S. GrS. 6, 59). verb tranzitiv mițuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului mițuit

mițuit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mițuit mițuitul mițui mițuita
plural mițuiți mițuiții mițuite mițuitele
genitiv-dativ singular mițuit mițuitului mițuite mițuitei
plural mițuiți mițuiților mițuite mițuitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z