mișelíe f. (d. mișel). Vechĭ. Sărăcie. Azĭ. Caracteru de a fi mișel. Faptă de mișel. substantiv femininmișelie
mișelíe s. f., art. mișelía, g.-d. art. mișelíei; pl. mișelíi, art. mișelíile substantiv femininmișelie
mișelie f. 1. caracterul sau starea mișelului; 2. faptă de mișel. substantiv femininmișelie
MIȘELÍE, mișelii, s. f. 1. Caracter specific omului mișel (1); faptă, purtare, atitudine de om mișel (1); ticăloșie, mârșăvie, infamie. 2. (Înv.) Sărăcie, mizerie. – Mișel + suf. -ie. substantiv femininmișelie
| mișelie | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | mișelie | mișelia |
| plural | mișelii | mișeliile | |
| genitiv-dativ | singular | mișelii | mișeliei |
| plural | mișelii | mișeliilor | |