meșteșugărésc adj. m., f. meșteșugăreáscă; pl. m. și f. meșteșugăréști adjectivmeșteșugăresc
MEȘTEȘUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, meșteșugărești, adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui. – Meșteșugar + suf. -esc. adjectivmeșteșugăresc
meșteșugărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugărésc, imperf. 3 sg. meșteșugăreá; conj. prez. 3 să meșteșugăreáscă verbmeșteșugări
MEȘTEȘUGĂRÍ, meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar. verbmeșteșugări
meșteșugăresc | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | meșteșugăresc | meșteșugărescul | meșteșugărească | meșteșugăreasca |
plural | meșteșugărești | meșteșugăreștii | meșteșugărești | meșteșugăreștile | |
genitiv-dativ | singular | meșteșugăresc | meșteșugărescului | meșteșugărești | meșteșugăreștii |
plural | meșteșugărești | meșteșugăreștilor | meșteșugărești | meșteșugăreștilor |