MEZOCÁRP s.n. Partea cărnoasă a unui fruct, cuprinsă între coajă și sâmbure. [< fr. mésocarpe, cf. gr. mesos – mijlociu, karpos – fruct]. substantiv neutrumezocarp
MEZOCÁRP s. n. Parte cărnoasă a unui fruct, cuprinsă între coajă și sâmbure. – Din fr. mésocarpe. substantiv neutrumezocarp
mezocarp substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mezocarp | mezocarpul |
plural | mezocarpuri | mezocarpurile | |
genitiv-dativ | singular | mezocarp | mezocarpului |
plural | mezocarpuri | mezocarpurilor |