mezel definitie

credit rapid online ifn

mezél (mezéluri), s. n.1. Antreu, gustare. – 2. Salam, cîrnat. – Var. (înv.) mezea. Mr. mizé, megl. mezé. Tc. meze, din per. māzā (Roesler 599; Șeineanu, II, 258; Loebel 63; Lokotsch 1453), cf. ngr. μεζές, alb. mezë. Forma primitivă este cea a variantei, de la al cărei pl. mezele s-a reconstituit noul sing.Der. mezelic, s. n. (gustare), din tc. mezelik, cf. megl. miziloc, ngr. μεζελίϰι; mezelerie, s. f. (prăvălie de mezeluri). substantiv neutrumezel

mezél s. n., pl. mezéluri substantiv neutrumezel

credit rapid online ifn

MEZÉL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. – Din tc. meze. substantiv neutrumezel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimezel

mezel  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mezel mezelul
plural mezeluri mezelurile
genitiv-dativ singular mezel mezelului
plural mezeluri mezelurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z