metru definitie

MÉTRU1 s.m. 1. Unitate de măsură a lungimii din sistemul metric, care reprezintă a patruzecea milioana parte din meridianul terestru. 2. Instrument de măsură făcut din lemn, din metal etc. având lungimea de un metru (1). [< fr. mètre, cf. gr. metron – măsură]. substantiv masculinmetru

MÉTRU2 s.m. 1. Picior de vers ritmic în versificația greco-latină, determinat de un grup de silabe lungi și scurte. ♦ Numărul de silabe și cezura necesară pentru a forma un gen de vers în versificația modernă. 2. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. [Pl. -ri. / < fr. mètre, cf. lat. metrum, gr. metron]. substantiv masculinmetru

-METRU Element secund de compunere savantă, cu semnificația unității de măsură „metru1 (1) [în DN]”. [Cf. gr. metron – măsură]. substantiv masculinmetru

metru, metri s. m. (intl.) an de detenție. substantiv masculinmetru

*métru m. (vgr. métron, măsură. V. metric, măsură). Unitatea de măsură a lungimiĭ adoptată în Francia, în cele-lalte țărĭ latine și aĭurea: metru e egal cu a patruzecĭ de milioana [!] parte din sfertu meridianuluĭ pămîntesc. Obĭect care servește la măsurat și care are o lungime de un metru: metru de lemn, de metal. Metru pătrat, unitate de măsură p. suprafețe echivalentă cu un pătrat cu laturile de un metru. Metru cub (saŭ cubic), unitatea de măsură p. volume echivalentă cu un cub cu laturile de un metru. Picĭoru unuĭ vers greco-latin. – Multipliĭ metruluĭ sînt: deca-, ecto-, chilo-, și miria-metru, ĭar submultipliĭ: deci-, centi-, și mili-metru. substantiv masculinmetru

metru m. 1. unitatea măsurilor de lungime, egală cu a zece milioana parte din sfertul meridianului terestru; 2. piciorul unui vers greco-latin. substantiv masculinmetru

métru (me-tru) s. m., art. métrul; pl. métri, art. métrii; simb. m substantiv masculinmetru

MÉTRU, metri, s. m. 1. Unitate fundamentală de măsură pentru lungime din sistemul metric. 2. Instrument (alcătuit dintr-o riglă, bandă gradată de metal, de lemn etc.) egal cu un metru (1) și divizat în centimetri și milimetri, cu care se măsoară lungimile. ♦ Bucată de lemn (de foc) lungă de aproximativ un metru (1); stivă de lemne (de foc) egală cu aproximativ un metru cub. 3. Grup de silabe constituind unitatea de măsură a versului; p. ext. ritm determinat de împărțirea unui vers în silabe. 4. (Muz.) Ordinea succesiunii unităților de timp, determinată de accente tari sau slabe; sistemul de organizare a ritmului; ritm, cadență. – Din fr. mètre, lat. metrum. substantiv masculinmetru

doi la metru, trei la chil expr. (glum.) persoană scundă și slabă. substantiv masculindoilametru

a bea la metru expr. a bea mult și făra a ține cont de calitatea băuturii. substantiv masculinabealametru

!kilográm-métru (-lo-gram-, me-tru) s. m., art. kilográm-métrul; pl. kilográm-métri, art. kilográm-métrii; simb. kgm substantiv masculinkilogram-metru

KILOGRÁM-MÉTRU, kilogram-metri, s. m. Unitate de măsură pentru lucrul mecanic, egală cu lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutăți de un kilogram la înălțimea de un metru. [Scris și: kilogrammetru, chilogrammetru] – Din fr. kilogrammètre. substantiv masculinkilogram-metru

a avea un metru și trei atmosfere / ș-un șnițel expr. (adol., iron.) a fi firav / prizărit substantiv masculinaaveaunmetrușitreiatmosfere

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimetru

metru  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular metru metrul
plural metri metrii
genitiv-dativ singular metru metrului
plural metri metrilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z