metod definitie

*metód n., pl. oade, și metódă saŭ (maĭ rar) metoádă f., pl. e (fr. méthode f., it. método, lat. méthodus f., d. vgr. méthodos f., d. metá, cu, și ῾odós, drum. V. epis-, ex-, peri- și sin-od). Sistemă, mers sistematic ca să ajungĭ la un scop: a proceda cu metodă. Mod de a lucra: fie-care cu metoda luĭ. Fil. Mers rațional al spirituluĭ p. a ajunge la descoperirea adevăruluĭ: Descartes a scris o măreață operă despre metodă. Metodă, carte cu elementele uneĭ științe saŭ arte: metodă de învățat o limbă, metodă de piano. substantiv neutrumetod

METÓD s. n. v. metodă. substantiv neutrumetod