meteahnă definitie

meteáhnă (metéhne), s. f.1. (Înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecțiune, defect, lipsă, daună, pată. Creație expresivă, bazată pe ideea de „imperfecțiune” exprimată prin aceleași mijloace ca în metehău, cf. și mătăhală, metearcă; finala ca în bahnă, care este posibil să fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibilă; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazează pe o var. beteahnă, folosită de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbală a acestui autor este cunoscută, e vorba mai curînd de o indicație în plus asupra originii sale expresive. substantiv feminin meteahnă

meteáhnă și (Dos.) beteáhnă f., pl. ehne (d. beteag, după rut. beteha, boală). Cusur, defect (fizic orĭ moral). Vechĭ. Pagubă, vătămare. – La Dos. și teahnă. substantiv feminin meteahnă

meteáhnă (pop.) s. f., g.-d. art. metéhnei; pl. metéhne substantiv feminin meteahnă

meteahnă f. defect fizic: trupul tău supus la metehne ISP. [Origină necunoscută]. substantiv feminin meteahnă

METEÁHNĂ, metehne, s. f. (Pop.) 1. Defect, cusur, lipsă, imperfecțiune. ♦ Pasiune, patimă, slăbiciune. 2. Boală, infirmitate, beteșug. – Et. nec. substantiv feminin meteahnă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului meteahnă

meteahnă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular meteahnă meteahna
plural metehne metehnele
genitiv-dativ singular metehne metehnei
plural metehne metehnelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z