metateză definitie

METATÉZĂ s.f. 1. Intervertire a ordinii unor sunete sau a unor grupuri de sunete într-un cuvânt. ♦ Schimbare accidentală a locului unui cuvânt într-o propoziție. 2. Figură retorică prin care i se amintesc auditorului evenimente din trecut și i se prezintă evenimente ale viitorului sau se anticipează unele obiecții posibile. [< fr. métathèse, cf. gr. metathesis – deplasare]. substantiv femininmetateză

*metatéză f., pl. e (vgr. metáthesis. V. teză). Gram. Transpozițiune, schimbarea sunetelor unu în locu altuĭa într´un cuvînt, ca rom. frumos d. lat. formosus. substantiv femininmetateză

metatéză s. f., g.-d. art. metatézei; pl. metatéze substantiv femininmetateză

metateză f. transpunerea unei litere într’o vorbă: ex. integru-întregu. substantiv femininmetateză

METATÉZĂ, metateze, s. f. Modificare fonetică produsă prin schimbarea locului sunetelor sau al silabelor dintr-un cuvânt. – Din fr. métathèse. substantiv femininmetateză

METATEZÁ vb. I. refl. (Lingv.; despre cuvinte) A fi supus metatezei; a-și modifica forma prin metateză. [< metateză]. verbmetateza

!metatezá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se metatezeáză verbmetateza

METATEZÁ, pers. 3 metatezează, vb. I. Refl. pas. (Rar; despre cuvinte) A fi supuse metatezei, a-și modifica forma prin metateză. – V. metateză. verbmetateza

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimetateză

metateză   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular metate metateza
plural metateze metatezele
genitiv-dativ singular metateze metatezei
plural metateze metatezelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z