METASTABÍL, -Ă adj. 1. (Despre o stare de echilibru) Care se distruge la o ușoară perturbație. 2. (Despre un nivel energetic) Care are o viață relativ lungă. [Cf. fr. métastable]. adjectiv metastabil
!metastabíl (-tas-ta-/-ta-sta-) adj. m., pl. metastabíli; f. metastabílă, pl. metastabíle adjectiv metastabil
METASTABÍL, -Ă, metastabili, -e, adj. (Despre echilibru) Care aparent este stabil, dar care la cea mai ușoară perturbație exterioară se distruge. – Din fr. métastable (după stabil). adjectiv metastabil
metastabil adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | metastabil | metastabilul | metastabilă | metastabila |
plural | metastabili | metastabilii | metastabile | metastabilele | |
genitiv-dativ | singular | metastabil | metastabilului | metastabile | metastabilei |
plural | metastabili | metastabililor | metastabile | metastabilelor |