metan definitie

METÁN s.n. Gaz combustibil, inodor și incolor, format dintr-o hidrocarbură aciclică, care emană din pământ în regiunile vulcanice, petrolifere sau mlăștinoase; gaz metan. [< fr. méthane]. substantiv neutrumetan

*metán n. (d. aceĭașĭ răd. cu metil). Chim. Idrocarbură [!] de idrogen [!] (CH₄) care se prezentă [!] supt [!] forma unuĭ gaz incolor, inodor și insipid cu o densitate de 0,559 (decĭ de 8 orĭ maĭ greŭ de cît [!] idrogenu). Arde în aer cu o flacără albăstruĭe și se licheface [!] supt 300 de atmosfere la -20°. El ĭese din materiile în putrefacțiune și formează periculosu gaz exploziv din minele de cărbunĭ numit fr. grisou. A fost descoperit de Volta în gazu bălților la 1778. Metan triclorat, cloroform. Metan triĭodat, ĭodoform. substantiv neutrumetan

metán s. n. substantiv neutrumetan

METÁN s. n. Gaz din grupa hidrocarburilor, fără culoare și fără miros, care arde în aer cu flacără albăstruie și care se formează din materia organică în descompunere. – Din fr. méthane. substantiv neutrumetan