METAMORFÓZĂ s.f. Transformare a formei unor animale (insecte, batracieni etc.) în cursul dezvoltării lor de la ou la faza de maturitate. ♦ Transformare, schimbare a unei ființe într-un lucru, într-o plantă etc.). [< fr. métamorphose, cf. lat., gr. metamorphosis < gr. meta – schimbare, morphe – formă]. substantiv femininmetamorfoză
*metamorfóză f., pl. e (vgr. metamórphosis = lat. trans-formátio). Transformare, prefacere (de ex., o ființă într´alta saŭ într´un lucru): metamorfozele mitologiiĭ. Schimbarea formeĭ saŭ structuriĭ la animale și minerale: insectele trec pin [!] multe metamorfoze. Schimbare (evoluțiune) în avere, caracter, situațiune: Ce metamorfoză în acest om; odată era risipitor, și acuma-ĭ avar! substantiv femininmetamorfoză
metamorfóză s. f., g.-d. art. metamorfózei; pl. metamorfóze substantiv femininmetamorfoză
metamorfoză f. 1. Mit. schimbarea unei forme într’alta, operată de zei: schimbarea Daphnei în dafin; 2. schimbarea de formă ce încearcă unele animale și in special insectele: metamorfoza omidei în fluture; 3. fig. schimbare completă: era avar, e risipițor, ce metamorfoză; 4. pl. titlul unei poeme mitologice de Ovidiu. substantiv femininmetamorfoză
METAMORFÓZĂ, metamorfoze, s. f. 1. Totalitatea transformărilor biologice pe care le suferă unele animale inferioare în cursul dezvoltării lor de la ieșirea din ou până la faza de adult. 2. Transformare morfologică și funcțională a unor organe ale plantelor. 3. Transformare, schimbare a înfățișării sau, fig., a caracterului, a felului de a fi al unei persoane; p. gener. transformare a unei ființe, a unui obiect etc. 4. (Mitol.) Transformare a unei ființe umane în animal, în plantă sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphose. substantiv femininmetamorfoză
metamorfozá (a ~) vb., ind. prez. 3 metamorfozeáză verb tranzitivmetamorfoza
METAMORFOZÁ vb. I. refl. A suferi o metamorfoză. ♦ (Fig.; despre oameni) A-și schimba înfățișarea, caracterul; a se transforma (treptat). [< fr. métamorphoser]. verb tranzitivmetamorfoza
metamorfozà v. 1. a (se) schimba printr’o metamorfoză; 2. fig. a transforma complet: nenorocirile l’au metamorfozat. verb tranzitivmetamorfozà
METAMORFOZÁ, metamorfozez, vb. I. 1. Refl. (Despre unele animale inferioare) A se dezvolta prin metamorfoză. 2. Refl. și tranz. A căpăta sau a face să capete altă figură, altă înfățișare; fig. a(-și) schimba caracterul, firea, comportarea. ♦ (Mitol.) A (se) preface în plantă, în animal sau într-un lucru neînsuflețit. – Din fr. métamorphoser. verb tranzitivmetamorfoza
*metamorfozéz v. tr. (d. metamorfoză; fr. métamorphoser). Transform, prefac, schimb: a metamorfoza apa´n vin, un avar în risipitor. verb tranzitivmetamorfozez
metamorfoză | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | metamorfoză | metamorfoza |
plural | metamorfoze | metamorfozele | |
genitiv-dativ | singular | metamorfoze | metamorfozei |
plural | metamorfoze | metamorfozelor |