METALURGÍE s.f. 1. Disciplină care studiază proprietățile fizice și chimice ale metalelor și ale aliajelor lor, procesele fizice care au loc la extragerea metalelor din minereuri și la prepararea aliajelor. 2. Tehnica elaborării unui metal sau a unui aliaj. [Gen. -iei. / < fr. métallurgie, cf. gr. metallon – metal, ergon – lucru]. substantiv femininmetalurgie
*metalurgíe f. (vgr. metallurgía. V. liturghie). Știința de a scoate, a curăța și a lucra metalele. substantiv femininmetalurgie
metalurgíe s. f., art. metalurgía, g.-d. metalurgíi, art. metalurgíei substantiv femininmetalurgie
metalurgie f. arta de a extrage metalele din pământ și a le purifica. substantiv femininmetalurgie
METALURGÍE s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul proprietăților fizice și chimice ale metalelor (și aliajelor lor), precum și cu studiul proceselor fizice și chimice care se produc la obținerea și la prepararea lor. 2. Tehnica extragerii și prelucrării în semifabricate a metalelor (industriale). ♦ Întreprindere sau secție într-o întreprindere în care se elaborează și se prelucrează metale. – Din fr. métallurgie. substantiv femininmetalurgie
metalurgie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | metalurgie | metalurgia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | metalurgii | metalurgiei |
plural | — | — |