metalic definitie

METÁLIC, -Ă adj. 1. De (din) metal. 2. Care seamănă cu metalul. ♦ (Despre voce, sunet etc.) Care are sonoritatea unui metal; aspru, strident. ♦ Cu luciu ca al metalului. [< fr. métallique]. adjectivmetalic

*metálic, -ă adj. (lat. metállicus, vgr. metallikós). De metal saŭ ca metalu: placă metalică, luciŭ metalic, sunet metalic. Adv. Ca metalu: a suna metalic. adjectivmetalic

metálic adj. m., pl. metálici; f. metálică, pl. metálice adjectivmetalic

metalic a. de metal: în sunetul metalic de vesele fanfare AL. fig. metalica, vibrânda clopotelor jale EM. adjectivmetalic

Apuseni (Munții) pl. sau Munții Metalici, șir de munți ce se întind între Mureș și Arieș, coprinzând 5 județe ardelene. adjectivapuseni

METÁLIC, -Ă, metalici, -ce, adj. 1. Făcut din metal, de metal. ♦ Care are însușiri ca ale metalului, care are luciul sau culoarea metalului. 2. (Despre sunete, zgomote) Produs prin ciocnirea sau lovirea obiectelor de metal; cu rezonanță (ca) de metal. 3. Fig. Pătrunzător; aspru, strident, dur. – Din it. metallico, lat. metallicus, fr. métallique. adjectivmetalic

Metalici (Munții) pl. 1. V. Erzgebirge; 2. massiv la S. de Munții Apuseni, se desface în două șiruri: Trascăul și Zarandul. adjectivmetalici