METÁFORĂ s.f. Figură de stil care constă în a atribui unui cuvânt un înțeles nou pe baza unei comparații subînțelese. [Cf. lat., gr. metaphora, it. metafora, fr. métaphore]. substantiv feminin metaforă
*metáforă f., pl. e (lat. metáphora, d. vgr. metaphorá, transport, translațiune). Ret. O comparațiune prescurtată, figura pin [!] care se transportă o vorbă din înțelesu propriŭ în cel figurat, ca: lumina învățăturiĭ, floarea etățiĭ. V. retorică. substantiv feminin metaforă
metáforă s. f., g.-d. art. metáforei; pl. metáfore substantiv feminin metaforă
metaforă f. figură de retorică prin care se transportă o vorbă dela sensul propriu la cel figurat: ex. leu pentru viteaz, în floarea vieții. substantiv feminin metaforă
METÁFORĂ, metafore, s. f. Figură de stil rezultată dintr-o comparație subînțeleasă prin substituirea cuvântului obiect de comparație cu cuvântul-imagine; p. gener. figură de stil. – Din lat. metaphora, it. metafora, fr. métaphore. substantiv feminin metaforă
metaforă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | metaforă | metafora |
plural | metafore | metaforele | |
genitiv-dativ | singular | metafore | metaforei |
plural | metafore | metaforelor |