mestecat definitie

credit rapid online ifn

mestecát s. n. adjectivmestecat

MESTECÁT1 s. n. Faptul de a mesteca1.V. mesteca. adjectivmestecat

credit rapid online ifn

MESTECÁT2, -Ă, mestecați, -te, adj. (Despre alimente) Sfărâmat, măcinat cu dinții și amestecat în gură. – V. mesteca1. adjectivmestecat

2) méstec, a v. tr. (lat. mixtico, mixticare, d. mixtus, mixt; it. misticare, a amesteca. D. lat. *mĭsculare, din miscére, mixtum, vine it. mescolare, fr. mêler, sp. mezclar. V. amestec). Amestec, agit ceva cu lingura (cu lopata, cu bățu, cu mîna): a mesteca ceaĭu în pahar. verb tranzitivmestec

3) méstec, a v. tr. (din *a măsteca [!], de unde s´a făcut a mesteca, apoĭ mestec, d. lat. mástico, -áre, a măcina în gură; it. masticare, pv. mascher, fr. mâcher, sp. pg. masgar. V. masticațiune). Macin mîncarea în gură (ca s´o înghit pe urmă). verb tranzitivmestec

mestecá (méstec, át), vb. – A amesteca. Lat. *mixticāre (Pușcariu 1063; Candrea-Dens., 1085; Iordan, Dift., 123; REW 5398a), cf. alb. meštekuem, it. mestare, abruz. (am)misteka, cf. amesteca.Der. mestecător, adj. (înv., răsculat; care amestecă); mestecător, s. n. (bătător, mai); mestec, s. n. (înv., amestec); mestecătură, s. f. (amestec, dezordine); mestecuș, s. n. (bătător; băț pentru a amesteca porumbul fiert); mestecău, s. n. (Trans., făcăleț; Arg., gură, plisc). verb tranzitivmesteca

mestecá (a ~) vb., ind. prez. 3 méstecă verb tranzitivmesteca

mestecà v. a sfărâma cu dinții: a mesteca pâine. [Lat. MASTICARE]. verb tranzitivmestecà

mestecà v. V. amesteca. verb tranzitivmestecà

MESTECÁ2 vb. I v. amesteca. verb tranzitivmesteca

mestecá (méstec, mestecát), vb. – A amesteca în gură. – Megl. mestic, misticari. Lat. mastĭcāre (Diez, I, 268; Philippide, Principii, 98; Pușcariu 1062; REW 5398), cf. it. masticare, prov. mascher, fr. mâcher, sp., port. masgar.Der. mestecător, s. m. (cel care mestecă). verb tranzitivmesteca

MESTECÁ1, méstec, vb. I. Tranz. A sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ Fig. A pune la cale; a plănui. – Lat. masticare. verb tranzitivmesteca

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluimestecat

mestecat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mestecat mestecatul mesteca mestecata
plural mestecați mestecații mestecate mestecatele
genitiv-dativ singular mestecat mestecatului mestecate mestecatei
plural mestecați mestecaților mestecate mestecatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z