reduceri si promotii 2018
Definitie mesteca - ce inseamna mesteca - Dex Online
Alege sensul dorit: mesteca - substantiv feminin mesteca - verb tranzitiv

mesteca definitie

méstecă (vest) saŭ -ícă (est) f., pl. ĭ (d. mestec 3). O buruĭană cu florĭ albastre și care servește la legat snopiĭ. Cînd o frîngĭ dă un fel de lapte care se încheagă și pe care copiiĭ il mestecă´n gură. substantiv feminin mestecă

méstecă/méstec (reg.) s. f./s. m., pl. mésteci substantiv feminin mestecă

MÉSTECĂ, mesteci, s. f. (Bot.; reg.) Răsfug. [Var.: méstec s. m.] – Din mesteca1. substantiv feminin mestecă

2) méstec, a v. tr. (lat. mixtico, mixticare, d. mixtus, mixt; it. misticare, a amesteca. D. lat. *mĭsculare, din miscére, mixtum, vine it. mescolare, fr. mêler, sp. mezclar. V. amestec). Amestec, agit ceva cu lingura (cu lopata, cu bățu, cu mîna): a mesteca ceaĭu în pahar. verb tranzitiv mestec

3) méstec, a v. tr. (din *a măsteca [!], de unde s´a făcut a mesteca, apoĭ mestec, d. lat. mástico, -áre, a măcina în gură; it. masticare, pv. mascher, fr. mâcher, sp. pg. masgar. V. masticațiune). Macin mîncarea în gură (ca s´o înghit pe urmă). verb tranzitiv mestec

mestecá (méstec, át), vb. – A amesteca. Lat. *mixticāre (Pușcariu 1063; Candrea-Dens., 1085; Iordan, Dift., 123; REW 5398a), cf. alb. meštekuem, it. mestare, abruz. (am)misteka, cf. amesteca.Der. mestecător, adj. (înv., răsculat; care amestecă); mestecător, s. n. (bătător, mai); mestec, s. n. (înv., amestec); mestecătură, s. f. (amestec, dezordine); mestecuș, s. n. (bătător; băț pentru a amesteca porumbul fiert); mestecău, s. n. (Trans., făcăleț; Arg., gură, plisc). verb tranzitiv mesteca

mestecá (méstec, mestecát), vb. – A amesteca în gură. – Megl. mestic, misticari. Lat. mastĭcāre (Diez, I, 268; Philippide, Principii, 98; Pușcariu 1062; REW 5398), cf. it. masticare, prov. mascher, fr. mâcher, sp., port. masgar.Der. mestecător, s. m. (cel care mestecă). verb tranzitiv mesteca

mestecá (a ~) vb., ind. prez. 3 méstecă verb tranzitiv mesteca

mestecà v. a sfărâma cu dinții: a mesteca pâine. [Lat. MASTICARE]. verb tranzitiv mestecà

mestecà v. V. amesteca. verb tranzitiv mestecà

MESTECÁ1, méstec, vb. I. Tranz. A sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ Fig. A pune la cale; a plănui. – Lat. masticare. verb tranzitiv mesteca

MESTECÁ2 vb. I v. amesteca. verb tranzitiv mesteca

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului mesteca

mesteca   substantiv feminin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) mesteca mestecare mestecat mestecând singular plural
mestecând mestecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mestec (să) mestec mestecam mestecai mestecasem
a II-a (tu) mesteci (să) mesteci mestecai mestecași mestecaseși
a III-a (el, ea) mestecă (să) mestecai mesteca mestecă mestecase
plural I (noi) mestecăm (să) mestecăm mestecam mestecarăm mestecaserăm
a II-a (voi) mestecați (să) mestecați mestecați mestecarăți mestecaserăți
a III-a (ei, ele) mestecă (să) mestece mestecau mesteca mestecaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z