MESIANÍSM s.n. Credință într-un mântuitor divin al lumii, care apare în dogmele mozaice și creștine; curent filozofic idealist, bazat pe idei mistice-religioase, mesianice. ♦ Atitudine profetică. [< fr. messianisme, cf. ebr. Mesia – mântuitor]. substantiv neutrumesianism
mesianísm (-si-a-) s. n., (idei) pl. mesianísme substantiv neutrumesianism
MESIANÍSM, (2) mesianisme, s. n. 1. Credința în Mântuitorul divin al lumii, care stă la baza religiei mozaice și a celei creștine. 2. Doctrină sau atitudine caracterizată prin credința apariției unui salvator care să instaureze o ordine a dreptății, păcii și fericirii. [Pr.: -si-a-] – Din fr. messianisme. substantiv neutrumesianism
mesianism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | mesianism | mesianismul |
plural | mesianisme | mesianismele | |
genitiv-dativ | singular | mesianism | mesianismului |
plural | mesianisme | mesianismelor |