Alege sensul dorit: mesi -substantiv masculin mesi -temporar mesi -verb

mesi definitie

credit rapid online ifn

meș (méși), s. m.1. Un fel de încălțăminte purtată de turci în interiorul pantofilor. – 2. Papuc. – Var. meșt, mestie. Mr. mestră, pl. mești. Tc. mest (Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Șeineanu, II, 257; Loebel 63; Berneker, II, 39; Lokotsch 1459), cf. ngr. μέστι, alb. mešt, sb., cr. mȅštva, rut. mešty, pol. meszta. substantiv masculinmeș

MEȘ1, meși, s. m. Un fel de cizmulițe din piele subțire, fără toc, purtate altădată peste ciorapi (sub încălțăminte); (astăzi, reg.) papuci de pâslă. ◊ Expr. A-i da (cuiva) meșii să... = a avea curaj să..., a cuteza. A-l ține pe cineva meșii = a fi în stare, a putea. – Tc. mest. substantiv masculinmeș

credit rapid online ifn

meș (orĭ mes?) și (maĭ vechĭ mold.) mest m. (turc. mest de unde și ngr. mésti, alb. meșt, sîrb. mestva, rut. mešty, pol. meszty). Vechĭ. Pantofĭ de pele [!] galbenă supțire [!] care eraŭ cusuțĭ de ceacșirĭ. (Peste meșĭ se puneaŭ papuciĭ și se intra în casă numaĭ în meșĭ): meș de marochin (ChN. I, 78). Azĭ. Pantofĭ de postav orĭ pîslă (tîrlicĭ ș. a.). Fig. Iron. Șĭ-a dat meșiĭ, a murit: nu-ĭ dă meșiĭ să vie [!], nu-ĭ dă mîna (nu îndrăznește) să vie. – Forma meștĭ (pl.) în VR. 1922, 9, 354, 356 și 359, și 1923, 4, 4. Forma mestiĭ (pl. nearticulat) presupune un sing. mestiŭ, inexistent: n´aŭ fost avînd mestiĭ la nădragĭ (Let. 2, 182). substantiv masculinmeș

MEȘI s. m. pl. (Înv. și reg.) Încălțăminte fără toc, confecționată din piele subțire și purtată în trecut de bărbați, peste ciorapi. ◊ Expr. (Fam.) A nu-i da (cuiva) meșii = a nu-i conveni (cuiva); a nu avea curaj, a nu cuteza. A-l ține (pe cineva) meșii = a fi în stare, a putea. – Din tc. mest. substantiv masculinmeși

a-l ține (pe cineva) meșii expr. (pop.) a fi în stare, a putea. substantiv masculinalține

a nu-i da (cuiva) meșii expr. a nu-i da conveni (cuiva). substantiv masculinanuida

!meși (înv., reg.) s. m. pl., art. méșii temporarmeși

meși m. pl. 1. od. cismulițe de piele foarte fină cari veniau până la glezne și erau cusute de ceacșiri: înainte de a intra în casă, vizitatorul își lăsa papucii și se prezenta numai în meși: Banul încălțat cu meși și papuci de saftian galben FIL.; de aci fig. a da meșii cuiva, a-i da mâna, a cuteza: pe unde-l știe, nu-i mai dă meșii să mai vie PANN; 2. azi, pantofi țărănești din bucăți de postav. [Mold. mesti = turc. MEST: varianta meși e o reducere din mești]. temporarmeși

MESÍ, mesesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A sta la masă, a benchetui. – Din masă3. verbmesi

mesésc v. intr. (d. masă, mese). Nord. Fam. Mă pun la masă, m´apuc să mănînc, ospătez. verbmesesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluimesi

mesi  substantiv masculin infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)mesi mesire mesit mesind singular plural
mesind mesiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) mesesc (să)mesesc meseam mesii mesisem
a II-a (tu) mesești (să)mesești meseai mesiși mesiseși
a III-a (el, ea) mesește (să)meseai mesea mesi mesise
plural I (noi) mesim (să)mesim meseam mesirăm mesiserăm
a II-a (voi) mesiți (să)mesiți meseați mesirăți mesiserăți
a III-a (ei, ele) mesesc (să)mesească meseau mesi mesiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z